“I know I’m not perfect, but I’m so close, it scares me!” – Interviu cu Anamaria și Cristina, formatoarele de la PISC
June 23, 2021

 

PISC are la bază convingerea că schimbarea în educație trebuie să vină în primul rând de la cei care sunt vectorii principali ai sistemului – profesorii. În sesiunile de formare organizate sub titulatura PISC – Profesorii inovează școala, peste 160 de profesori din țară au beneficiat deja de informații de calitate, de exemple de bună practică și de un context propice proprie dezvoltări profesionale prilejuit de interacțiunea cu cele două formatoare. Feedbackul a fost excelent, iar în prezent, peste 400 de profesori și-au exprimat dorința de a beneficia de oferta de formare PISC în 2021, care este permanent adaptată nevoilor reale ale cadrelor didactice, unul dintre elementele definitorii ale abordării noastre fiind personalizarea training-urilor în timp real, în funcție de nevoile grupurilor țintă.

 

Anamaria Ghiban este formator, profesor de limba și literatura română la Liceul Teoretic de Informatică „Grigore Moisil” din Iași. Absolventă a Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași, deține un doctorat în domeniul Filologie, având o experiență didactică de peste 20 ani. A inițiat și coordonat numeroase proiecte educaționale inovatoare în domenii precum educație media, digitalizarea educației, educație cinematografică, cetățenie democratică etc.

Cristina Mocanu este formator, metodist și profesor de limba engleză la Colegiul Național „Costache Negruzzi” din Iași. Absolventă a Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași, deține un doctorat în domeniul Studiilor culturale, având o experiență didactică de peste 14 ani, pe parcursul căreia a conceput și coordonat numeroase proiecte de inovație educațională, cu o tematică ce variază de la performanța academică, drepturile omului, responsabilitate socială la educație media și digitalizarea învățământului.

 

  1. Ce impact are contextul actual în modul în care vă desfășurați activitatea?

 

Anamaria: Contextul creat de pandemie și-a pus amprenta puternic asupra multor domenii de activitate și cred că educația este unul dintre domeniile în care această amprentă a lăsat urme adânci. Nu toate aceste urme sunt însă negative, așa cum s-a generalizat. Principalul impact a fost produs de modul în care ne desfășurăm activitatea, de presiunea unor schimbări bruște și adesea haotice. Personal, cred că acest aspect m-a afectat cel mai mult, în sens negativ – faptul de a nu ști, uneori de la o zi la alta, cum vei lucra mâine cu cinci sau șase colective de elevi, poate deveni mai mult decât provocator. Norocul meu este că am o mare capacitate de adaptare, în general. Asta m-a ajutat mult, însă efecte din categoria epuizare, stres, frustrare nu m-au ocolit. Îmi place totuși să văd partea luminoasă și anume faptul că acest context actual m-a făcut să fiu mai selectivă în alegerile educaționale pe care le fac, să mă gândesc mai mult la comunicarea cu elevii mei. Și într-un fel, contextul actual mi-a confirmat că ceea ce făceam eu ca profesor înainte de pandemie făceam bine, pentru că dacă nu ar fi fost așa, acum mi-ar fi fost probabil mult mai dificil.

 

Cristina: Nu cred că am stat, până acum, să mă gândesc ce impact are contextul actual asupra mea, cred că dacă aș fi făcut-o, n-aș mai fi luat fiecare zi așa cum a venit și fiecare provocare ca pe un alt mod de a-mi continua activitatea. În general sunt acel tip de profesor care alege alte manuale în fiecare an, care schimbă ordinea conținuturilor din programa școlară pentru a fi compatibile cu viața reală și mai ales, care nu preda aceeași lecție de două ori la fel… așa încât schimbările majore pe care le-a adus pandemia în plan educațional au generat, pentru mine, modalități dintre cele mai creative de a-mi diversifica activitatea și o motivație în plus să devin și mai utilă elevilor mei.

 

  1. Cum treceți de bariera online-ului cu elevii?

 

Anamaria: N-aș spune că online-ul este neapărat o barieră, cu atât mai mult cu cât elevii din generația actuală s-au născut și se dezvoltă într-o epocă ce stă sub semnul digitalizării. E drept că trecerea bruscă de la învățământul față în față la cel online a generat anumite dificultăți de comunicare, însă nu cred că ele au legătură exclusiv cu schimbarea mediului de predare. Făceam și înainte de pandemie multe activități ce țineau de zona online și acest lucru s-a dovedit a fi util în contextul actual. Cred că lucrul de care ar trebui să ne ferim în online e rutina, monotonia care se instaurează mult mai repede dacă nu gestionezi bine comunicarea. Bariera apare atunci când lași să se instaureze această monotonie. Iar antidotul este spontaneitatea, noutatea lucrurilor în care îi implici pe elevi.

 

Cristina: Neconsiderând online-ul o barieră. Oricât de paradoxal ar putea părea, faptul că în această perioadă am demonstrat, fie că ne-a plăcut sau nu, că și profesorii sunt oameni și oamenii învață toată viața, ne-a făcut să depășim repede acele stereotipuri atât de des întâlnite în școala tradițională, de tipul “elevului ascultător” și al “profesorului atotștiutor”. Așa încât, în toată această perioadă cred că am devenit, mai mult decât oricând, un partener pentru elevii mei. Nu am fost profesorul acela care le-a dat teme multe, pentru că, nu-i așa, “stăteau acasă și nu aveam nimic mai bun de făcut”, ci am fost mai degrabă dintre acei care le-au fost alături pentru a-i ghida, a-i învăța și pentru a-i însoți într-un proces despre care eu consider care ține în proporție de cel puțin 90% de voința personală – educația.  

 

  1. Ce instrumente folosiți şi care dintre acestea au avut succes?

 

Anamaria: Ooo, am putea face o listă întreagă și e cam lungă, dar uite ar fi o idee de pus în practică pe blogul PISC, care e în plan. Până atunci, aș spune că mare succes îl au instrumentele interactive, care îți dau posibilitatea să interacționezi cu elevii în timp real. Nearpod, de exemplu, este o aplicație fantastică, foarte versatilă și utilă în diferite contexte educaționale. Am descoperit-o cu ceva timp în urmă, într-o perioadă în care căutam instrumente noi pentru a împrospăta un pic activitatea online. Mai au succes video-urile de tip Ted, fie că este vorba despre discursuri Ted Talk, fie că sunt lecții scurte despre un subiect anume. Le foloseam și înainte de pandemie, însă acum parcă prind și mai bine. Sunt doar câteva exemple… cum spuneam, am putea vorbi ore în șir despre instrumentele care au succes în școala online.

 

Cristina: Pentru că predau limba engleză, cred că am fost (și încă sunt) privilegiată din perspectiva instrumentelor folosite, pentru că marea majoritate sunt create și gândite pentru a fi folosite în limba engleză. Mai mult, preocuparea mea, și a altor profesori de limbi străine, cu siguranță, pentru a găsi instrumente care să ofere o experiență lingvistică foarte apropiată de cea autentică s-a manifestat și anterior pandemiei, așa încât, cel puțin la început, nu am avut nicio problemă în a folosi ceea ce deja folosisem și în sala de clasă – Kahoot, Mentimeter, Liveworksheets, etc. Ceea ce a adus în plus perioada învățământului online a fost însă o anumită curiozitate de a descoperi alte și alte instrumente, așa încât să ieșim din rutina ecranului și să fim cât mai receptivi la nevoile elevilor noștri. Așa am descoperit Nearpod, o platformă care permite, printre altele, călătorii virtuale și activități asistate de AI, care stimulează într-un mod unic atenția și concentrarea elevilor, sau materialele video English in a Minute, care salvează orice lecție plictisitoare de gramatică și vocabular, transformând-o în dialoguri amuzante, dar pline de conținut. Succesul cel mai mare l-au avut însă întotdeauna aplicațiile de tip gamification, dintre care am folosit frecvent JeopardyLabs și Bamboozle, care nu doar stimulează competiția, dar mai ales refac legăturile umane dintre elevi, încurajându-i să lucreze și să se distreze, în echipe.

 

  1. Cum arată un mediu educațional ideal după viziunea voastră?

 

Anamaria: Un mediu educațional ideal este cel în care profesorul, elevul, părinții și autoritățile în domeniul educației sunt parteneri nu doar pe hârtie sau în discursuri care sună bine. Restul ingredientelor vin de la sine dacă acest parteneriat este unul onest și dacă fiecare dintre cei implicați conștientizează importanța actului educațional. Desigur, ideal este să ai cu cine și să ai cu ce să faci educație, deci resursa materială este și ea importantă. Factorul uman este însă decisiv.

 

Cristina: Am o cană de cafea care m-a însoțit în toată perioada lecțiilor online pe care scrie “I know I’m not perfect, but I’m so close, it scares me” și care întâmplător sau nu, definește cumva idealul meu ca profesor – să fac lucrurile aproape perfect, dar să fiu în continuare convinsă că pot face mai mult. Și asta e ceea ce încerc să-i conving și pe elevii mei. Educația, dincolo de școală, e o opțiune personală: poți să fii atât de bun pe cât îți propui să fii. Știu că “sistemul” nu e grozav, că idealul educațional românesc încă nu e desăvârșit și nimeni nu face mare lucru să îl atingă…mă confrunt cu retorica asta aproape în fiecare zi. Însă fără a ignora, desigur, ceea ce mă înconjoară, aleg să cred că idealul poate fi atins atunci când fiecare dintre cei implicați (elevi, profesori, părinți, autorități) au un scop comun –  acela de a fi mai buni, în fiecare zi.

 

  1. Cum ați simțit implicarea profesorilor din cele 3 scoli în program? Ce beneficii pe termen lung credeți că vor fi?

 

Anamaria Ghiban: Oamenii au fost și sunt foarte implicați. Am remarcat seriozitatea, conștiinciozitatea, dorința de a învăța ceva nou, chiar dacă acest ceva reprezintă o provocare. Mi-a plăcut tare mult să lucrez cu profesorii din cele trei școli, a fost constructiv și interactiv. De fapt acesta este și formatul cursului. Cred că pe termen lung beneficiile sunt legate nu doar de perfecționarea în ceea ce privește utilizarea instrumentelor digitale în educație și în comunicarea online, ci și de încrederea în sine, în capacitatea de a putea să te adaptezi ca profesor în orice situație, de a te reinventa în permanență, rămânând fidel propriilor principii profesionale.

 

Cristina Mocanu: Întâlnirea cu profesorii din program a fost o experiență care mi-a demonstrat, odată în plus, că în fiecare școală se manifestă dorința de a-ți ajuta elevii cu care lucrezi, depășind bariere de orice natură. Am simțit în felul în care am interacționat cu participanții dorința lor de a învăța lucruri noi și mai ales utile, în contextul în care cursurile noastre s-au desfășurat printre multe alte responsabilități pe care le aveau. Ceea ce am încercat noi să le oferim a fost, de fapt, un punct de plecare pentru explorări individuale, astfel încât oricare dintre ei, în funcție de disciplina predată, să regăsească resurse și modalități prin care să-și creeze propriile materiale pentru lecții online. Deschiderea cu care au participat, dezinvoltura cu care și-au împărtășit provocările tehnologice cu care s-au confruntat în toată această perioadă și mai ales faptul că au folosit, ulterior cursurilor, instrumentele propuse de noi, îmi dau speranța că am reușit să deschidem, pentru cei mai mulți dintre ei, apetitul pentru digitalizare și mai ales pentru integrarea instrumentelor digitale și în orele din sala de clasă. 

 

  1. Dacă ar fi un mesaj pe care ați vrea să-l audă colegii voștri din mediul educațional, care ar fi acela?

 

Anamaria Ghiban: Mi-ar plăcea să văd mai mult optimism printre profesori și mi-ar plăcea să conștientizeze tot mai mulți că sistemul acesta de care ne-am obișnuit să ne plângem atâta, pe bună dreptate de cele mai multe ori, este alcătuit din oameni… și cei mai mulți dintre oamenii care îl formează suntem, de fapt, noi, profesorii. Prin urmare, schimbarea în bine de la noi trebuie să înceapă. Întotdeauna!

 

Cristina Mocanu: Încă din primăvara anului trecut, când schimbarea a venit peste noi pe neașteptate, mi-am spus că trebuie să existe ceva bun și în toată această nebunie de pandemie. Ce mi-aș dori să audă, poate, cât mai mulți dintre colegii mei, e faptul că digitalizarea ce li s-a părut poate inițial forțată, e de fapt la fel de firească precum trecerea de la scrisul de mână, la tipar. Ține numai de noi să învățăm, să ne adaptăm și să ne reinventăm, dacă e nevoie, gândindu-ne mereu că elevii noștri vor crea o lume mai bună, și datorită nouă.

 

***

PISC – Profesorii inovează școala este un proiect al ATE MEDIA GRUP (o companie recent înființată, care își asumă ca misiune promovarea de conținut de calitate, prin diverse proiecte care să contribuie la dezvoltarea educației globale).

PISC are ca obiectiv general producerea unei schimbări pozitive în mediul educațional din România prin furnizarea de training-uri și de activități inovative pentru cadrele didactice din învățământul preuniversitar. Deși proiectul în sine, în această formulă, este unul nou, el are în spate experiența de aproape 20 de ani la catedră, precum și în coordonarea de proiecte educaționale variate a celor două cadre didactice care sunt inițiatoare ale proiectului – prof. dr. Anamaria Ghiban și prof. dr. Cristina Mocanu.